Romanii au fost primii care au inteles ca stimularea electrica poate reduce durerea. Manuscrisele vechi arata ca medicul de la curtea imparatului roman Claudius, Scribonius Largus, utiliza stimularea electrica pentru a trata durerile de cap si guta. In acest scop, el folosea pestii-torpila (inzestrati cu organe ce produc descarcari electrice), fie prin aplicarea lor direct pe corpul uman, fie prin plasarea extremitatii dureroare intr-un bazin cu apa in care inotau acesti pesti.
Desi primele aplicatii terapeutice realizate cu ajutorul unor dispozitive electrice au inceput sa apara in secolul al XVIII-lea, a durat pana la inceputul anilor 1900 ca metoda sa fie folosita in fizioterapie (ramura a medicinei aflata si ea la inceput).
La inceputul secolului trecut, electroterapia se baza doar pe dovezi empirice, fiind cunoscute foarte putine despre aplicarea sa corecta. Lipsa de cunostinte si reguli a insemnat ca tehnicile au fost aplicate destul de nonsalant, ani de zile, ceea ce a condus la rezultate terapeutice semnificativ diferite.
Cu toate acestea, dupa 1990, a inceput sa creasca interesul pentru o cercetare stiintifica riguroasa. In ultimii 15 ani, acest lucru a furnizat dovezi stiintifice bine intemeiate pentru multe dintre efectele fizice ale curentului electric. Se poate spune acum, cu certitudine absoluta, ca prin electroterapie se obtin trei efecte fizice, in general: reducerea durerii simptomatice, repararea celulara si stimularea musculaturii in scop terapeutic sau pentru diagnostic.
In electroterapie sunt folosite diferite forme de curenti electrici, precum curentii galvanici, curentii de joasa frecventa (diadinamici) sau de frecventa medie (interferentiali).
Informatii despre tipurile de electroterapie, afectiunile tratate, dar si despre aparatele pe care Intramed SRL le comercializeaza in acest scop, gasiti in categoriile Electroterapie, Terapie combinata sau Bai galvanice.