Originile osteopatiei

Osteopatia a fost fondata de medicul american Andrew Taylor Still (1828-1917). Acesta avea o viziune holistica asupra corpului uman si il privea ca pe o entitate inseparabila. Filosofia sa a inclus ideea ca oamenii au deja toate posibilitatile de recuperare in ei insisi si ca trebuie doar activate puterile de auto-vindecare. El considera miscarea ca fiind unul dintre principiile fundamentale ale vietii.

Corpul uman este in permanenta miscare. Inima bate, pieptul creste atunci cand respirati si organele interne functioneaza. Daca apar restrictii de miscare in anumite parti ale corpului (de exemplu, dureri de spate), acest lucru poate fi – conform osteopatiei – inceputul bolii. Aceasta din cauza faptului ca pana si tensiunile minore pot impiedica fluxul de miscare in corp si pot duce la disconfort. Prin urmare, osteopatia considera libera circulatie si dinamica tuturor partilor corpului ca o cerinta de baza pentru vindecare.

Cum functioneaza tratamentul osteopat?

Fiecare tratament osteopat este precedat de o anamneza detaliata, in care se solicita istoricul medical al pacientului. Aceasta implica mult mai mult decat identificarea bolilor din copilarie sau a operatiilor anterioare. Numerosi alti factori pot afecta sanatatea, cum ar fi de exemplu, posibile cazaturi sau accidente de care pacientul isi aminteste adesea doar la cerere. Alte motive declansatoare ale tulburarilor functionale pot fi alergiile, bolile cronice, obiceiurile alimentare nesanatoase, anumite medicamente sau stresul.

Diagnosticul

Diagnosticarea se face exclusiv cu mainile, fara medicamente sau interventie chirurgicala. Osteopatia este, prin urmare, una dintre terapiile manuale. Prin palpare, osteopatul incearca sa detecteze tulburari functionale care interfereaza cu echilibrul normal al fluidelor (homeostazie) din organism. Din punct de vedere osteopatic, astfel de restrictii ale echilibrului dinamic sunt adesea inceputul bolilor, deoarece fiecare organ sau parte a corpului are nevoie de libertate optima de miscare pentru a functiona perfect. Daca acest lucru nu se mai intampla, pot aparea probleme precum acelea ca muschii nu se mai pot intinde, se intaresc sau se atrofiaza, oasele devin mai subtiri, iar organele isi pot reduce functiile.

Diagnosticul se face simtind miscarile si structura pacientului cu degetele si palmele. Fiecare parte a corpului – incheieturi, tendoane, vase, muschi sau organe – executa miscari specifice. Daca terapeutul simte o modificare a miscarii, poate trage concluzii privind o tulburare functionala. In acest fel, sunt identificate mai intai cauzele neplacerilor, cum ar fi durerile de spate. Tensiunile din muschi, oase si tesutul conjunctiv indica locul in care functiile corpului si organele sunt afectate.

Tehnici utilizate in osteopatie  

Osteopatia ofera o varietate de optiuni de tratament pentru a restabili spectrul initial de mobilitate al partii afectate a corpului. Sunt folosite adesea urmatoarele 4 tehnici:

Osteopatia parietala

Este cea mai veche metoda de vindecare in osteopatie si baza tehnicilor actuale de tratament osteopatic.

Osteopatia parietala trateaza tulburarile sistemului musculo-scheletal, adica oasele, muschii, fasciile si articulatiile. De exemplu, daca o articulatie este restrictionata sau ranita, o alta articulatie o compenseaza. Acest lucru se aplica si musculaturii. Scopul osteopatiei parietale este de a gasi aceasta compensare si de a elimina suferinta initiala.

Osteopatia miofasciala

Termenul „miofascial” este alcatuit din „mio” pentru muschi si „fascial” pentru fascii. Fasciile sunt structuri ale tesutului conjunctiv care inconjoara toti muschii si organele. Deoarece sunt conectate pe tot corpul, tulburarile dintr-o anumita zona pot transmite durerea in alta. Cu ajutorul tehnicilor miofasciale, terapeutul poate identifica aceste disfunctii la nivelul muschilor si fasciilor si le poate trata cu blandete. Sunt utilizate diferite tehnici de presiune si tractiune pentru a stimula circulatia sangelui in tesut si, astfel, pentru a obtine o tensiune tisulara mai buna.

Osteopatia cranio-sacrala

Inventatorul acestei metode de tratament, dr. William Garner Sutherland, a cercetat pe larg anatomia craniului si a suturilor acestuia si a descoperit o miscare lenta, fina si independenta, care nu are legatura cu respiratia sau cu bataile inimii. Aceasta asa-numita „miscare respiratorie primara” a stat la baza rezolvarii tulburarilor din zona craniului, precum si din coloana vertebrala pana la coccis, cu diverse tehnici.

Osteopatia viscerala

Osteopatia viscerala se ocupa in principal de efectele tulburarilor organelor asupra sistemului musculo-scheletal, sistemului nervos si asupra extremitatilor.

Cand si pentru cine este potrivita osteopatia?

Osteopatia poate fi utilizata ca adjuvant preventiv sau terapeutic in cazul multor boli si afectiuni. Multi oameni consulta un osteopat pentru dureri de spate. Osteopatia se adreseaza deopotriva sugarilor, bebelusilor si copiilor, precum si adultilor. Abordarea osteopatului, precum si numarul si durata sedintelor depind de boala si de istoricul medical al pacientului. Scopul este intotdeauna consolidarea puterilor de auto-vindecare ale pacientului.

Ce afectiuni pot fi tratate?

Sistemul locomotor: picioare, genunchi, sold, umeri, coate, tendoane, menisc

Medicina interna: stomac, intestin, plamani, esofag, diafragma

ORL si zona capului: cap, ochi / urechi, sinusuri paranazale

TMJ: spate/pelvis, coloana cervicala, torace, coloana vertebrala lombara, discuri intervertebrale, sacru, coccis, bazin

Contraindicatii

Ca regula generala, inainte de tratamentul osteopatic trebuie consultat un medic specialist, pentru a determina cauzele simptomelor. Prin aceasta metoda nu pot fi tratate:

  • boli acute, cum ar fi infarctul sau accidentul vascular cerebral
  • osteoporoza severa si alte patologii osoase
  • boli grave, precum cancerul
  • boli psihice

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • twelve + seven =